FESTIVAL ARCHAEUS EDIȚIA a XIX-a „ANIVERSARI”

Sâmbătă, 21 octombrie 2017, ora 18: ȘTEFAN NICULESCU

SEXTUPLUM
TASTENSPIELE
TRIPLUM II
ECHOS I
SINCHRONIE I

LIVIU DĂNCEANU
SEPTUPLUM op.180
(in memoriam Ștefan Niculescu)

Duminică, 22 octombrie 2017, ora 18: HORIA SURIANU

PANTUM SONATA
DIFFRACTIONS BRISÉES
SYLLOGISME ET DOUTE
ANTONYMES SONORES

Anca Vartolomei – violoncel, Rodica Dănceanu – pian, Ana Radu – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, Șerban Novac – fagot, Sorin Rotaru – percuție, Marius Lăcraru – vioară, Liviu Dănceanu – conducerea muzicală

Ştefan Niculescu a fost un om profund religios, hotărât să creadă în Divinitate infinit mai mult decât în realitate. (Şi oare ce este mai important: idealitatea în care ne scufundăm nesmintiţi sau realitatea care ne presează până la destrămare?). Totuşi, Puiu Niculescu nu s-a lăsat purtat de etică dincolo de estetică. Cu toate că a urât minciuna, fie ea prin promisiune, omisiune, diversiune ori distorsiune, şi-a imaginat un Hamlet pe dos, cu certitudini deontologice şi o rară elocvenţă a spiritului de fineţe; în nici un caz nu l-a căutat în „posibilul trăit”. Nu a fost nicicând un maniac al informaţiilor uscate, nepierzând îndeobşte legătura cu sine, fapt pentru care performanţele progresului tehnic, ştiinţific, economic n-au avut de ce să-i camufleze „pagubele” sufleteşti. De fapt, nici nu a suferit atare pagube. A asistat terifiat cum civilizaţia, vorba lui Nietzsche, vrea altceva decât cultura, cum la noi s-a ajuns la dispreţuirea culturii înainte de a beneficia, cât de cât, de civilizaţie. A înţeles perfect cum cultura a funcţionat în opoziţie instinctivă faţă de cenuşiul şi obscurantismul ideologic din comunism. Atunci cultura era un antidot. Şi un refugiu. Un mod de a ne apăra, cât se putea, viaţa interioară. În „libertate”, când şi-a pierdut caracterul subversiv, interesul pentru cultură s-a prăbuşit. Am tăifăsuit de mai multe ori despre confruntarea cu perspectiva morţii, despre fazele pe care le parcurge frisonul dispariţiei fizice: neîncrederea, revolta, angoasa, depresia, acceptarea. De fiecare dată am avut impresia că se află în cel din urmă stadiu, sugerându-mi că moartea nu e o problemă „filosofică” ci una ce ţine strict de eschatologie. Poate de aceea, uneori, etala reflexe defensive capabile să-i zgândărească luciditatea de care suferea cu o impresionantă demnitate. În viaţă (cu toate că s-au petrecut şi evenimente nu tocmai avuabile), ca şi în creaţie (unde tatonările, provocările, retractilităţile au fost şi ele prezente) s-a ghidonat permanent după bunul-gust, bunul-simţ şi buna cuviinţă. Oroarea de ridicol l-a ferit de ipocrizie, precum şi de absenţa măsurii. A dorit cu măsură, a îndrăznit cu măsură, a iubit cu măsură… Toate acestea pentru că Ştefan Niculescu a fost un om profunt religios!

Horia Surianu pare a fi unul dintre cei mai încăpățânați compozitori în urmărirea unui scop fundamental virtuos, și în a plăti greaua datorie de a fi mereu la același nivel ridicat al calității, ori de a se lăsa împovărat de jocul în care i se sugerează să accepte varii provocări în ordinea tehnicilor și stilurilor componistice. O existență creatoare aidoma unei nicovale care, cu cât este mai mult lovită, cu atât mai mult se întărește. Cum întărit a ieșit din diversele darale și ocale pricinuite deopotrivă de metropola și coloniile exilului, pivotând elegant printre fanfaronade și dulcegării, bârfe și șușanele. La fel și în creația muzicală unde, în cele patru decenii de activitate, s-a ținut departe de mode și fasoane, calmând grațios și subtil puseurile și frisoanele, fie ele interne ori externe, manifeste sau obscure. Nici vorbă însă de cameleonism ori versatilitate, ci de adeziunea la o estetică globală, trans-modernă, cu care defilează (triumfător?) noul spirit al timpului în muzică). În plus, Horia Surianu este un muzician laborios, pritocindu-și îndelung lucrările, chiar și atunci când este vorba despre scrierile muzicologice. O strădanie alături de care răgazul pare un rest minor; un foc fără fumul de care se face atâta caz de cele mai multe ori. Și, totuși, Horia Surianu nu a primit, așa cum ar fi meritat, răsfățul confraților. Poate pentru că, după cum se obișnuiește, Parisul așteaptă recunoașterea compatrioților, iar în România se scontează pe triumful parizian. În orice caz, este unul dintre acei puțini creatori inobsecvenți în fața gloriei imediate, ce nu reprezintă nicidecum la el un deziderat. Nu-l obsedează nici reputația (altminteri, o zeiță care nu judecă drept decât cu timpul), nici recunoștința (o umbră care crește pe măsură ce soarele apune). Cu atât mai puțin admirația publicului (care, fie vorba între noi, nu constituie un dar, pentru că nu ești liber să-l refuzi). Îl preocupă doar cărările pustiului pe care, mai devreme sau mai târziu, conștienți sau nu, cu toții trebuie să-l traversăm.


ARCHAEUS
s-a constituit in octombrie 1985, cu scopul propagarii celor mai diverse tendinte, orientari si tehnici de compozitie ce se manifesta in creatia muzicala conemporana. „Archaeus” se afla de la infiintare si pana in prezent sub semnul stabilitatii si consecventei, fiind – asa cum afirma Costin Cazaban in Le Monde de la Musique – „singura formatie de profil din Romania caracterizata printr-un travaliu in profunzime si prin continuitate”. Pana in prezent, „Archaeus” a sustinut peste 400 de concerte, restituind cca.600 de opus-uri (multe in prima auditie), apartinand unui numar de aproximativ 400 de compozitori. A cantat in peste 90 de orase si 200 de sali din Romania (Bucuresti, Arad, Bacau, Cluj, Calarasi, Craiova, Constanta, Medgidia, Slobozia, Pitesti, Piatra Neamt, Roman, Sinaia, Suceava, Deva, Tescani, Oltenita, Ploiesti, Braila, Sibiu, Timisoara, lasi, Satu Mare) si din strainatate (Slovacia, Anglia, Moldova, Franta, Finlanda, Eivetia, Austria, lrlanda, Germania, Spania, ltalia, Bulgaria, Ungaria, SUA, Serbia, Rusia, Albania, Ukraina, Portugalia, Danemarca, Cehia). A participat la peste 100 de importante festivaluri si reuniuni muzicale internationale (Bacau, Bucuresti, Geneva, Huddersfield, Valencia, Bourges, Dijon, Paris, Budapesta, Viena, Torino, Trieste, Paris, Cagliari, Padova, Ormea, Triora, Bonn, Bergamo, Koln, Alcoi, Belgrad, Salzburg, Alicante, Cleveland, Washington, New York, Wuppertal, Munchen, Chisinau, Lyon, Dolna-Krupa, Bratislava, Tirana, Odessa, Porto, Lisabona, Copenhaga, Berlin, Venetia, Oldenburg, Kromeriz s.a.). A efectuat mii de minute de inregistrari la numeroase Radiodifuziuni din Romania, Franta, Germania, Anglia, ltalia, Serbia, Moldova, Finlanda, Elvetia, Rusia etc., precum si numeroase emisiuni de televiziune, imprimari pe discuri LP, CD (19 discuri), casete audio si video. A realizat muzica le peste 20 de filme de animatie, documentare, filme video si experimentale. Abordeaza deopotriva muzica noua (cu precadere cea romaneasca) si muzica bizantina ori creatia diferitelor epoci din istoria muzicii (Renastere, Baroc, Clasicism, Romantism, Modernism). Pentru activitatea sa a fost distins cu premiui „ATM” (1987), premiui „UCMR” (1990), premiui „Criticilor Muzicali din Romania” (1991), premiui revistei „Actualitatea muzicala” (1996) si premiui „SOROS” (1997), premiul „UCMR” pentru promovarea muzicii româneşti (2006). Din 1998 se desfasoara anual Festivalul international „Archaeus”, cu prilejul caruia au loc reprezentatii extraordinare ale ansamblului cu participarea unor invitati de prestigiu din lumea muzicii contemporane.